Sunt salariile mai mari pentru funcționari o soluție pentru a combate corupția?

Salary-Increase
FOTO CREDIT: http://www.palegacyblogspot.in

Una dintre recomandările organizațiilor internaționale specializate în lupta împotriva corupției este mărirea salariilor demnitarilor publici cu funcții de răspundere – judecători, membri ai agențiilor regulatoare etc. Având un venit mai mare, utilitatea marginală a banilor pentru acești funcționari ar trebui să scadă și ei să devină mai puțin interesați în a lua mită. Însă conform lui Svensson (2005), există mai multe precondiții pentru ca această politică să aibă succes. Mită trebuie să fie o sumă fixă și să nu depindă de salariu, și trebuie să existe o monitorizare adecvată care creează un risc de pedeapsă suficient de mare pentru cei implicați în activități corupte. Dacă însă oficialul are putere de negociere pentru a se târgui cu clientul asupra valorii nominale a mitei, salariul mai mare îl va motiva să ceară mai mult, deoarece costurile sale de a fi corupt cresc (Mookherjee și Png, 1995).

Evidența empirică asupra eficienței politicii măririi salariilor este ambiguă. Rauch și Evans (2000) și Treisman (2000), în niște studii transversale pe țări, nu găsesc dovezi concludente că salariile mai mari reduc corupția, pe când Van Rijckeghem și Weder (2001) le găsesc. Di Tella și Schargrodsky (2003) conduc un studiu asupra unui experiment natural, și anume analizează impactul unei politici de represiune a corupției în Buenos Aires asupra prețurilor bunurilor procurate la licitații publice de către spitale. Ei ajung la concluzia că salariile mai mari pentru oficialii responsabili de desfășurarea achizițiilor publice duc la scăderea prețurilor de procurare, dar numai atunci când monitorizarea și auditul decurg la intensitate medie. Astfel, mărirea salariilor poate reduce corupția, dar numai în anumite circumstanțe.

Foarte importantă pentru succesul acestei politici este prezența unui mecanism de control și monitorizare. Astfel, e necesară o entitate terță, independentă, care să nu intre în înțelegeri de cartel fie cu funcționarii publici, fie cu clienții, și care să desfășoare auditul agențiilor însărcinate cu achizițiile publice, având și un instrument de sancționare a celor care întreprind activități ilicite. În absența unui astfel de corp regulator, costul corupției scade considerabil, și intensitatea acesteia crește.

Astfel, mărirea salariilor funcționarilor publici poate reduce mita, dar numai în anumite condiții. E nevoie de un aparat eficient de monitorizare și sancționare a corupției. Suma oferită în calitate de mită nu trebuie să fie o funcție a salariului oficialilor. Iar bugetul statului trebuie să permită măririle de salariu respective. În multe țări în curs de dezvoltare, inclusiv Republica Moldova, unde corupția este instituționalizată, este puțin probabil ca aceste cerințe să fie satisfăcute.

În cazul nostru, în locul unor majorări de salarii pentru funcționari, care ar reprezenta încă o povară pentru bugetul de stat, ar fi mai oportună dezvoltarea unor sisteme eficiente de monitorizare a activității funcționarilor publici. Aceste sisteme ar supraveghea, printre altele, cheltuirea banilor acordați printr-o finanțare externă, luarea deciziilor în instituțiile publice etc. Aici, o necesitate-cheie e ca factorul uman implicat în sistemul de monitorizare să aibă motivație să desfășoare monitorizarea obiectiv; altfel, planează pericolul unor înțelegeri de cartel care ar ștribi din efeciența acestui sistem.

Referințe:
Di Tella, Rafael and Ernesto Schargrodsky. 2003. “The Role of Wages and Auditing during a Crackdown on Corruption in the City of Buenos Aires.” Journal of Law and Economics. 46:1, pp. 269–92.
Mookherjee. Dilip and I. P. L. Png. 1995. “Corruptible Law Enforcers: How Should They Be Compensated?” Economic Journal. 105, pp. 145–59.
Rauch, James and Peter Evans. 2000. “Bureaucratic Structure and Bureaucratic Performance in Less Developed Countries.” Journal of Public Economics. 75:1, pp. 49–71.
Svensson, Jakob. 2005. “Eight Questions about Corruption.” Journal of Economic Perspectives. 19:3, pp. 19–42.
Treisman, Daniel. 2000. “The Causes of Corruption: A Cross-National Study.” Journal of Public Economics. 76:3, pp. 399–457.
Van Rijckeghem, Caroline and Beatrice Weder. 2001. “Bureaucratic Corruption and the Rate of Temptation: Do Wages in the Civil Service Affect Corruption, and by How Much?” Journal of Development Economics. 65:2, pp. 307–31.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *