Reforma Poliţiei Naţionale

 

Credit foto: www.protv.md
Credit foto: www.protv.md

Bazele Poliţiei Naţionale în Republica Moldova au fost puse în perioada sovietică. Dificultăţile pe care le întâmpină astăzi poliţia îşi găsesc originea anume în procesul de atragere a resurselor umane, moştenit în mare parte din perioada URSS.
De-a lungul timpului poliţia a fost percepută ca şi un instrument de represiune, folosit fie de politicieni împotriva oponenţilor, fie pentru a estorca bani din mediul de afaceri „pentru protecţie”. Dacă ar fi să facem apel la anumite măsurări sociologice, trebuie să constatăm un nivel foarte redus al încrederii populaţiei în instituţia poliţienească – doar 30%. Pentru comparaţie, într-un recent sondaj din România, Jandarmeria (structura care interacţionează nemijlocit şi direct cu cetăţenii) se bucură de un grad de încredere de peste 50 %.
O altă problemă o constituie gradul de descoperire al infracţiunilor. Dacă facem trimitere la cifrele puse la dispoziţia publicului, s-ar părea că stăm foarte bine la acest capitol: nivelul de descoperire al crimelor este de 85%. Din păcate, această cifră nici pe departe nu reflectă realitatea, iar cetăţenii de rând întâmpină dificultăţi chiar din momentul depunerii unei plângeri referitor la vreo infracţiune. Foarte des, se recurge la diminuarea pagubei materiale pentru calificarea contravenţională a faptei, prin urmare acest fapt contribuie semnificativ la sporirea artificială a cifrei finale de descoperire. De aici şi contradicţia flagrantă, între un pretins grad de descoperire al infracţiunilor de 85% și un grad de încredere a populaţiei în poliţie de doar 30%.
Remunerarea derizorie, dotarea precară a colaboratorilor este factorul care tentează poliţistul să se implice în acte de corupţie. Faptul că un colaborator îşi alimentează maşina de serviciu cu combustibil din resurse proprii, îşi dotează biroul cu cele necesare pentru efectuarea atribuţiilor funcţionale este legătura cauzală dintre nivelul de dotare materială şi implicarea în acte corupţionale ale poliţiştilor.
Existenţa riscului influenţei politice asupra diferitor componente, subdiviziuni ale poliţiei precum este şeful IGP, la fel, şifonează imaginea poliţiei şi reduce gradul de profesionalism pe verticală, fiind promovate în funcţii-cheie persoane neprofesioniste şi incapabile să răspundă provocărilor.


Soluţii?
– Poliţistul, având rol de purtător de imagine al instituţiei poliţiei, trebuie să asigure îndeplinirea aşteptărilor majore ale cetăţenilor, printre care şi aceea de a se simţi în siguranţă, protejaţi de oameni capabili, motivaţi şi bine pregătiţi profesional. Relaţiile de încredere cu cetăţenii este practic veriga cea mai importantă a legăturii dintre Poliţie şi cetăţean.
– Poliţia în slujba cetăţeanului trebuie să fie o realitate, şi nu doar un concept. Eliminarea dezinteresării şi a ignoranţei faţă de problemele şi nevoile oamenilor, neadmiterea selecţiei persoanelor în funcţie de statutul lor social, excluderea aroganţei în comunicarea cu cetăţenii. Transformarea poliţiei dintr-un organ coercitiv într-un serviciu public responsabil şi calificat, orientat spre cetăţean.
– Asigurarea socială corespunzătoare şi suficientă a poliţistului. Lipsa acesteia generează tentaţia poliţistului să profite de său şi de a utiliza relaţiile profesionale în interes personal.
– Excluderea imixtiunii politicului. Acest lucru va conduce inevitabil la stoparea procesului de angajare şi promovare în funcţiile-cheie ale Poliţiei în baza legăturilor de rubedenie şi partinice. Meritocraţia şi profesionalismul, demonstrate în cadrul concursurilor de angajare şi promovare, precum şi testarea integrităţii fiecărui candidat sunt principiile de bază care trebuie să fie decisive la selectare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *